Afişare Mesaje
1
Zona veselă / Răspuns: ciudatii din noi
« : 11 Martie, 2010, 12:38:38 p.m. »
Vad ca avem ciudatenii numa` de cand eram mici, dar de cand suntem mari nimic, nimic?
Mie imi place intunericul, e singurul “loc” unde simt ca ma pot ascunde si unde nu ma gaseste nimeni (pentru ca le este prea frica de el
). De asemenea imi place sa ies din intuneric ca sa sperii persoanele doar pentru a vedea reactiile lor diferite.
Mananc orice cu furculita. Pana si pulpele inferioare de la pui, tot in furculita nimeresc sa il infig. Nu stiu de ce. Unchiul meu, in armata, manca cu furculita si cutitul, cand nu era nimic de taiat, foarte disciplinat organizate: macare, cutit, furculita !
Imi place sa ma simt ca o turista in propriul meu oras. :-*I like the feeling ! Nu de alta dar de multe ori ma ratacesc, si ma plimb hoinara, ca sa gasex locu` de intoarcere de ma numara stelele. Sunt asa de pierduta in spatiu incat ma mir si eu cum de imi trebuie o jumate de ora sau o ora inainte, ca sa ajung la un interviu ! Iar cand ajung acolo imi mai trebuie ceva pana a nimerii, usa , cabinetul, persoana care trebe sa ma tortureze in interviuri.
Mie imi place intunericul, e singurul “loc” unde simt ca ma pot ascunde si unde nu ma gaseste nimeni (pentru ca le este prea frica de el
). De asemenea imi place sa ies din intuneric ca sa sperii persoanele doar pentru a vedea reactiile lor diferite.Mananc orice cu furculita. Pana si pulpele inferioare de la pui, tot in furculita nimeresc sa il infig. Nu stiu de ce. Unchiul meu, in armata, manca cu furculita si cutitul, cand nu era nimic de taiat, foarte disciplinat organizate: macare, cutit, furculita !
Imi place sa ma simt ca o turista in propriul meu oras. :-*I like the feeling ! Nu de alta dar de multe ori ma ratacesc, si ma plimb hoinara, ca sa gasex locu` de intoarcere de ma numara stelele. Sunt asa de pierduta in spatiu incat ma mir si eu cum de imi trebuie o jumate de ora sau o ora inainte, ca sa ajung la un interviu ! Iar cand ajung acolo imi mai trebuie ceva pana a nimerii, usa , cabinetul, persoana care trebe sa ma tortureze in interviuri.
) Aveam in minte numa` scena cum va "fugareati" prin toata padurea ca sa ajungeti pe carare 
Nu as putea spune ca am trait si eu astfel de momente fugarindu-ma prin padure noaptea, e mai de preferat ziua, asa stii macar unde aterizezi si cine te vede 
La fel aş putea face şi printr`un mail, îmi aleg un nume, ciudat, ceva neconvenţional, cum îmi place mie, văd dacă există şi aşa ar putea şi omu`să îmi înţeleagă scrisu`, măcar 
: Ce ar fi dacă, am lua o foaie sau mai multe foi, depinde de a noastră inspiraţie, am aşterne pe ea o parte din sufletul nostru, cea pe care am vrea să o dezvăluim unui străin, am lua o hartă, am alege un oraş, o stradă din acel oraş, un bloc, şi în final să ne iese o adresă. Iar la acea adresă să trimitem scrisoarea, către un necunoscut. V-ar mira dacă de la acea adresă aţi primi un răspuns ca urmare a lansării acestei provocări? Oare care ar fi impactul? Eu una aş încerca, se mai oferă cineva? 
