Eu... inca sper ca mai am un suflet care sa poata iubi. Si daca de cele mai multe ori ma trezesc spunandu-mi ca de fapt a murit, dincolo de tot raul, toata durerea ce m-a marcat poate pentru tot restul vietii, nu stiu... poate ca si sufletele pot reinvia. Trebuie! pentru acele momente in care mi-am zis ca el este, ca il voi iubi pentru totdeauna, pentru ca indiferent de ce imi va oferi viata stiu ca va veni acea ultima clipa cand voi inchide ochii confirmandu-mi ceea ce o viata intreaga am stiut... el este! Sufletul meu e iubire, la fel ca al oricarui alt om si o spun cu toata convingerea.Trebuie doar sa stii unde sa o cauti, sa inveti sa o cauti si sa nu incetezi sa crezi ca miracolele se implinesc. In sufletul a fost intai lumina... apoi s-a intunecat si am crezut ca voi muri, imi pierdusem credinta in absolut orice... dar s-a intamplat ceva inexplicabil si pe langa amaraciunea, ura si tot cortegiul de sentimente sumbre m-a orbit o iubire peste limita oricarei puteri de intelegere. Mi s-a redat viata intr-un mod atat de frumos... Si tocmai de aceea sper sa va pot ajuta si pe voi, cei care sunt suflete asemeni unor insule ce nu stiu ca apartin aceluiasi ocean. Vreau sa stiti ca IUBESC. Da, azi stiu sigur. Si stiti ce? Eu nu ma pot bucura de aceasta iubire de care v-am pomenit mai sus, dar nu sufar. Nu mai... Pentru ca numai dupa ce am plans ca o nebuna dupa prima iubire, abia dupa ce patasem tot ce a fost si putea fi frumos am inteles... IUBIREA NU DOARE! Si sufletul meu va fi mereu plin de speranta, ca poate dincolo ne vom reuni...si imi ajunge...