Afişare Mesaje
1
Ai nevoie de un sfat? / Re: Un fel de criza.....spirituala.
« : 18 Mai, 2011, 01:47:57 a.m. »
"De ce iubiti?Care sunt motivele pentru care iubititi?" - De ce iubim? Pentru că iubim. Ori iubim, ori nu iubim. Nu există jumătate de măsură. dacă există, acela e compromis nu iubire.
"Ce ati raspunde la intrebarea...........de ce va iubitit partenerul?" - Pentru că ne completează, pentru că ne înţelege atunci când nici noi nu suntem capabili. pentru că ne este cel mai bun prieten. Pentru că aşa cum spuneam, dintr-un motiv anume l-am ales să ne fie alături. Pentru că în momentele în care barca se clatină el ştie să pună vâsla în echilibru alături de noi. pentru că îl iubim.
"Chiar este ceea ce v-ati dorit?In ce masura este ceea ce v-ati dorit?" - Nu, nu este. Uneori e enervant. Uneori e tăcut când eu am chef de vorbă. Uneori se uită la discovery când eu vreau la NCIS anchetă militară..., nu îi place să danseze, iar eu aş dansa. Stă prea mult la calculator când am eu chef să stau
. Dacă vrei să ştii că poate fi perfect? probabil că poate, dar asta uneori se învaţă din mers şi uneori e bine să întoarcem reversul şi vom vedea că nici noi nu suntem ce vrea el uneori. Eu de exemplu vorbesc când el vrea linişte, vreau la NCIS când el vrea la discovery, vreau să dansez, dar ştiu că lui nu îi place şi totuşi...barca pluteşte liniştit. Ştii de ce? Trebuie să o laşi în mersul ei natural. Nu trebuie să vâsleşti contra curentului, nu trebuie să aştepţi totul deodată, nu trebuie să ... înţelegi? Viaţa uneori se pune singură pe făgaş, dar asta doar dacă ne dorim noi cu adevărat.
Cred că toţi trecem prin această criză spirituală..., sufletească mai degrabă. Unii, deşi nu recunosc o trăiesc toată viaţa pentru că marea majoritate a relaţiilor nu sunt perfecte, nu e aşa? Totuşi, nu putem să alegem un om, să îl facem să ne iubească şi apoi să ne simţim frustraţi doar pentru că nu este ceea ce ne dorim noi. Nu după. Mai bine încercăm să ne redefinim scara de valori sau să încercăm să ne dăm seama ce ne dorim defapt de la un partener...ce ne-ar face fericiţi, ce ne-ar aduce liniştea şi ce dăruim noi în schimbul acestor sentimente, emoţii. Poate, răspunsul nu stă în ei, în felul lor de a fi, în normalitatea lor ci în noi...în faptul că scara noastră de valori mereu se clatină...de teamă, de prea multă pasiune, de prea multe emoţii, de prea mult romantism, melancolie. Atunci...răspunsul e la noi. Noi suntem cei care putem aduce echilibrul. Ori încercăm să păstrăm ce avem pentru acel motiv anume pentru care l-am ales din milioanele de oameni să ne fie alături, ori realizăm eşecul şi părăsim barca lăsându-i libertatea de a găsi un alt ţărm liniştit.
Poate ca o cale de a ajunge sa iubesti este aceea de a aprecia oamenii pentru ceea ce sunt ,sa identificam in ei partile bune ,sa fim recunoscatori pentru ele , permitandu-ne doar sa ne armonizam cu asta, incetand sa mai fugim dupa acel ideal predefinit.
Daca ne vom putea armoniza sau nu , depinde.
Am invatat sa vad si sa apreciez oamenii asa cum sunt!
Toate cele bune!
Multumesc!
